INFORMAŢII DESPRE FOTBAL
I. Monografia psihologica a jocului de fotbal
Fotbalul este in primul rand, un joc colectiv, de echipa, care presupune contactul direct cu adversarul, si care solicita multilateral sportivul, atat prin complexitatea miscarilor, cat si datorita conditiilor variate de lucru. Nivelul de maiestrie corespunde unei executii ce se bazeaza in principal pe deprinderi inalt automatizate, cu elemente de originalitate, de risc, care confera executiei un calificativ inalt.
Sunt solicitati analizatorii kinestezic si de echilibru, care confera control asupra executiei. De asemenea, schema corporala si lateralitatea sunt puternic angajate in acest joc sportiv. Nu putem trece cu vederea perceptia de spatiu, care ajuta la formarea simtului mingii, portii, plasamentului.
Jocul de fotbal solicita mari eforturi sistemului nervos, cu efect asupra
activitatii psihice si fiziologice ale jucatorului. Conditiile de joc,
caracterizate printr-o complexitate de miscari, cu si fara minge, solicita
starile psihice ale jucatorului, perceptia, atentia, gandirea, emotivitatea si
alte procese nervoase.
Asadar, jocul de fotbal se caracterizeaza printr-o activitate motrica
intensa a jucatorului si prin eforturi neuro-musculare mari (Cojocaru, V.,
2006).Efortul muscular depus in jocul de fotbal are un caracter dinamic, impus
de varietatea actiunilor de joc. El este complex si caracterizat de alternanta
intensitatii maximale, submaximale sau moderate, desfasurata in conditii aerobe
si anaerobe. 
Jucatorii efectueaza actiuni aciclice in conditiile unei mari varietati de miscari, cu viteza diferita, cu alergari intercalate cu opriri, porniri, accelerari, intoarceri, schimbari de directie etc.
Sintetizand, putem afirma ca jucatorul trebuie sa faca fata la specificul solicitarilor si actiunilor de joc, care au o serie de caracteristici:
- varietatea si complexitatea deprinderilor motrice si a dificultatilor ridicate de o motricitate specifica;
- schimbarea frecventa in structura diferitelor forme de miscare, prin trecerea rapida de la o forma la alta, in functie de situatia intervenita in timpul actiunilor de joc;
- necesitatea orientarii rapide in joc, in functie de pozitia mingii, plasamentul si actiunile coechipierilor si cele ale adversarilor, care sa permita anticiparea actiunilor;
- stapanirea echilibrata a starilor emotionale, care pot fi daunatoare cand se manifesta cu prea mare intensitate, sau cand nu exista;
- caracterul dinamic al jocului si angajarea psiho-fizica, necesita insusirea unor deprinderi motrice de baza si specifice si o capacitate de efort la nivel competitiv;
- spiritul de intrecere si starea permanenta de adversitate in lupta din timpul jocului, impune stapanirea unor calitati intelectuale pentru a putea gandi si actiona in mod util;
- prin accesibilitatea sa, jocul de fotbal poate fi practicat de ambele sexe si la toate varstele, in functie de scopul urmarit de fiecare practicant.
In fotbal, marea varietate a elementelor tehnico-tactice, multitudinea situatiilor neprevazute solicita nu o data rezolvari inedite, surprinzatoare, ce capteaza atentia spectatorilor si le ofera o spectaculozitate aproape inegalabila. In plus, lupta directa cu adversarul reclama o capacitate ridicata de efort individual incadrat eficient in efortul colectiv.
Angajamentul fizic total, efortul depus uneori pana la limitele superioare ale potentialului biologic al jucatorilor, pretinde existenta unor calitati motrice la nivel foarte inalt. Reusita in jocul de fotbal depinde nu numai de calitatile tehnice si mentale ale jucatorului, ci si de capacitatea acestuia de a-si folosi energia necesara in timpul jocului (Dragnea, A., 1986).
Putem spune ca din punct de vedere fiziologic, fotbalul reprezinta o activitate preponderent dinamica de intensitate variabila, de la cea maximala si submaximala pana la cea moderata, toate acestea separate de pauze scurte, cand se creeaza posibilitatea revenirii partiale a unor indici fiziologici spre valorile de repaus. In linii generale deci, efortul practicat de jucatorii de fotbal intra in categoria efoturilor mari, in care fazele aerobe si cele anaerobe se succed aciclic (Cojocaru, V., 2006)
Ekblom citat de (Dragnea, A., 1986). descrie efortul din jocul de fotbal, ca fiind unul intermitent, dar de mare intensitate. Deasemeni, el spune ca intalnim in timpul meciului eforturi relativ scurte, dar de intensitate mare, care alterneaza cu eforturi mari, dar de intensitate scazuta. Solicitarea organismului in general si a diferitelor sale segmente si aparate este diferita de la joc la joc.
Chiar in acelasi joc, solicitarea organismului inregistreaza oscilatii mari in functie de tempoul meciului, conditiile atmosferice, precum si de postul ocupat in echipa. Miscarea in teren este discontinua si aciclica, jucatorul facand deplasari bruste foarte variate ca distanta, directie si ritm, toate acestea angrenand o masa musculara mare, fapt care necesita si un consum de energie ridicat. Efortul la fotbalisti se incadreaza in categoria eforturilor mari si foarte mari, caracterizandu-se prin succesiunea aciclica a fazelor aerobe cu cele anaerobe.
Solicitarea sistemului nervos si neuromuscular este mai intensa fata de circulatie si respiratie, a caror activitate beneficiaza de pauzele din timpul meciului.
Comparativ cu alte jocuri cu mingea, fotbalistii au atins un nivel mai ridicat de dezvoltare a capacitatilor cardio-respiratorii de efort. Ei fac fata unui efort continuu de intensitati diferite. Aceasta solicitare aeroba se reflecta in frecventele cardiace maxime ridicate, in valorile mari ale ventilatiei si VO2 maxim.
Jocul de fotbal se caracterizeaza si prin aparitia in timpul efortului specific a unor contacte deseori violente cu terenul, cu mingea, dar mai ales cu adversarii. De aici si necesitatea ca trenul inferior al jucatorului sa fie dezvoltat, cu structuri articulare si musculotendinoase suple, mobile, (pentru realizarea manevrelor tehnice de mare finete si precizie), si robuste (pentru reusita miscarilor asimetrice si socurilor) (Dragan, A. 1994).
Jocul de fotbal determina o serie de modificari fiziologice care sunt influentate in ansamblul lor de unele aspecte generale; caracterul si metodica antrenamentului, conditii meteorologice, starea terenului, raportul de forte, starea de sanatate, nivelul pregatirii fizice generale, nivelul maiestriei tehnice, volumul si intensitatea efortului depus. Aproape ca nu exista organ, aparat sau sistem al organismului care sa nu fie influentat de jocul de fotbal si de antrenamentul specific lui.
Fotbalul se bazeaza pe o complexitate de miscari, cu si fara minge, efectuate prin lupta directa cu adversarul, in conditii mereu schimbatoare si de colaborare cu coechipierii. Efortul jucatorului de fotbal este caracterizat de lipsa actiunilor ciclice, intensitatea lui fiind submaximala (Cojocaru, V., 2006), alternand in acelasi timp, pe parcursul celor 90 de minute, efortul de intensitate maximala cu cel de intensitate minimala.