Clubul Amator de Fotbal RAUT PARK 1996 Cenusa

Roman, tocmai ai reuşit să împlineşti 14 ani de cînd joci în tricoul echipei CENUŞA PARC. Cum te simţi să ajungi la acestă dată?
Roman CENUŞĂ: Cand eram mic, nu credeam ca voi putea sa ajung vreodata aici. Am fost foarte fericit doar sa îmi fac debutul şi să joc pentru acest club şi sa mă apropii de cît mai multe perfomanţe cu prima echipa. Sa ajungi la 14 ani de prezenţe în această echipă este o realizare fantastică şi una cu care mă mîndresc.

Cînd te-ai alăturat clubului atunci cînd erai mic, cît de departe credeai ca poţi ajunge?
Roman CENUŞĂ: M-am alaturat echipei cand aveam opt ani, la varsta respectiva era destul de greu sa te gandeşti cît de departe poţi ajunge, însă colegii şi jucătorii mai în vîrstă îmi spuneau mereu ca am unele abilitaţi şi că eu o să fiu unul din liderii acestui club pentru un timp îndelungat. Cred că în jurul vîrstei de paisprezece, cincisprezece ani am realizat ca pot să fiu acel lider şi să mă apropii împreună cu echipa de anumite performanţe, însă, cun este şi normal, am visat totdeauna să ajung la un nivel mai ridicat. Acest fapt nu s-a realizat din mai multe motive. În primul rînd la noi ca se te observe antrenorii cluburilor puternice, trebuie să depui eforturi considerabile, să ai cunoştinţe comune cu aceştia pentru a te propune. În al doilea rînd, pentru un băiat simplu de la ţară ca să dea probe la un club profesionist este foarte greu, şi chiar dacă ajungi la acele probe este mai greu să te impui datorită mentalităţii moldovanului, care te dă afară din atrenament şi ţipă la tine de nu mai ştii ce să faci cînd greşeşti o fază sau ratezi o ocazie. Şi încă ceva la noi a da probe înseamnă a alerga la un singur antrenament fără a-ţi observa şi a aprecia calităţile tehnnico-tactice şi psihologice în timpul unui meci şcoală sau într-un amical. Eu spun în aceste cazuri că pregătirea fizică poţi să o recuperezi pe cînd talentul nu prea cred. De selecţie nici nu mai vorbim, aceasta practic nici nu se realizează. Sunt foarte mulţi copii talentaţi în toată Republica, pe care nu-i selectează nimeni. În Moldova se crede că fotbal se joacă doar la Chişinău şi Tiraspol. Păi aş vrea să-i dezamăgesc pe cei care cred acest fapt se joacă mai peste tot, problema este că nu prea îi observă. Îmi place să cred şi să spun că „fotbalul s-a născut la sat”

Ai avut careva momente incredibile alături de clubul de care aparţii. Care ţi se pare cel mai memorabil?
Roman CENUŞĂ: Ca căpitan, am avut întotdeauna onoarea să reprezint echipa şi să o scot de fiecare dată în teren, eu fiind acela care ieşeam în frunte Evident sunt mai multe momente frumoase. Perioada anilor 1997 -2004 cînd dominam practic campionatele şi turneele regionale. chiar ne plictisisem la un moment dat de aceieaşi adversari şi victorii la scor. Mai tîrziu în anul 2005 am intrat în Campionatul Raional de Fotbal, unde am găsit un nivel mai înalt, adversari mai diverşi şi mai puternici. Totuşi am trăit cu toţii acea experienţă şi am reuţit să creştem din punct de vedere profesional, nivelul echipei crescînd. Am învăţat foarte multe ca echipă şi am acumulat multă experienţă atît din victorii cît şi din înfrîngeri. În fotbal şi nu numai, cred că e important să ştii să şi pierzi. Acest fapt te ajută ulterior, deoarece te motivează să te antrenezi mai mult pentru a reveni şi a obţine victoria. Dacă ar trebui sa aleg cel mai bun moment, ar fi probabil un meci din Campionatul Raional cu FC SĂNĂTĂUCA, care s-a prezentat la acel meci ca campiona en-titre a raionului şi proaspăta cîştigătoare a Cupei Raionului Floreşti. La pauză era 0:3 pentru echipa din Sănătăuca, iar cu 15 minute înainte de final era 1:5 pentru oaspeţi. Păi bine acel meci s-a încheiat cu scorul de 5:5. A fost o revenire extraordinară în 15 minute, golul cinci (egalizator) la prins pe arbitru cu fluierul la gură practic. În acel meci am dat semnalul revenirii înscriind golul întîi imediat după pauză. E un sentiment dificil de descris atunci cînd porti acel tricou al echipei, fiind un mai ales un baiat născut în acel sat, să vezi bucuriia sătenilor care se bucură ca nişte copii pentru un simplu gol. De fiecare data cand ma urc in autocar dupa o victorie ma simt deasupra tuturor. Desigur, am inca multe alte ambitii si vise pe care vreau sa le indeplinesc. Am fost in industria fotbalului timp de 14 ani si ma apropii de 25 de ani, timpul se scurge, deci vreau sa dau tot ce e mai bun din mine în urmatorii 4 sau 5 ani.
Roman CENUŞĂ: Ma trec fiorii şi acum cînd îmi aduc aminte de acel meci, dar încă vreau sa o fac din nou. Experienta din acea după amiază, emoţiile care ne-au cuprins pe toţi si baieţii zîmbind la final sunt dificil de descris chiar si acum. A fost foarte special si nu încetez sa cred ca suntem capabili sa facem şi mai mult.

Oamenii vorbesc adeseori despre incredibila influenta pe care ai avut-o asupra echipei. In care meci crezi ca ai avut cea mai mare influenta?
Roman CENUŞĂ: Evident meciurile in care am jucat foarte bine si cele care s-au dovedit a fi perfecte pentru mine. A doua jumatate a meciului cu SĂNĂTĂUCA FC a fost minunată, marcînd atît de devreme, şi totodată, de asemenea lansînd atacuri importante. A fost un meci special, cum a fost şi finala Turneului de deschidere a sezonului din 1996 cu echipa „AGRO” GHINDEŞTI, un meci superb încheiat cu scorul de 6:5. Sunt meciurile care se fac remarcate pentru suporteri şi colegi, dar îmi place sa cred ca au mai fost şi altele unde am ajutat echipa sa dobîndească victoria. Nu îmi plac meciurile în care unii fotbalişti joacă individual. Pentru a cîştiga un meci, trebuie ca toţi sa fie implicaţi.

Ai mentionat ca nu toate momentele din cariera ta au fost bune. Care au fost cele mai dezamagitoare meciuri pentru tine?
Roman CENUŞĂ: Meciurile la care nu am putut juca din anumite motive au fost frustrante. Cand nu am jucat bine, cand am fost tanar si naiv si am dezamagit echipa. E un sentiment groaznic cand stai cu colegii dupa ce ai pierdut un meci. Apoi sunt meciurile pe care le-am pierdut din cauza accidentarilor, care au fost supărătoare. Cel mai dur lucru din fotbal este sa fii accidentat, dar sa stai pe margine sau în alte parte în timp ce echipa se zbate sa cîştige este întotdeauna un sentiment prost. De asemenea, fiind exclus din anumite turnee cum ar fi cupa raionului, mă simţeam ca şi cum aş fi dat greş. Acestea au fost momentele dezamăgitoare din cariera mea.

Aceste intamplari te fac mai puternic?
Roman CENUŞĂ: Da. Întotdeauna cred ca atunci cînd treci printr-o perioada grea, trebuie să foloseşti asta în avantajul tău cît de mult poţi. Cateodata momentele proaste, durerea si tristeţea te aduc pe calea succesului în viitor. Asta este modul în care am privit mereu lucrurile.

Cat de mult te-ai schimbat din punct de vedere profesional in ultimii 14 ani de meciuri?
Roman CENUŞĂ: E greu de spus. Cred ca m-am maturizat ca jucător. Nu mai fac mişcări sau decizii greşite. Normal, sunt şi unele greşeli, fiecare le face pentru ca este uman, dar îmi place sa cred ca nu mai sunt atît de multe. Fiind căpitanul echipei, m-a ajutat mult sa cresc din punct de vedere profesional. Încerc sa învăţ din greşeli ca sa devin o persoana mai buna şi un jucător mai bun.

Primirea banderolei de căpitan a fost un moment esential în cariera ta?
Roman CENUŞĂ: Da, normal, si mai ales in viaţa mea. Sa ţi se spună ca o sa fii căpitan al echipei CENUŞA PARC, Dynamo pe atunci la o vîrsta atît de fragedă a fost o schimbare importantă pentru mine. Ştiam ca oamenii or sa înceapă sa mă privească altfel, dar asta chiar s-a întîmplat. Performanţele au fost din ce în ce mai criticate, dar sa devin căpitan a fost ce mi-am dorit cel mai mult. Trebuie sa accept şi ce e bun şi ce e rău, dar nu aş schimba pentru nimic chestia asta.

Cum te simţi cand colegii te numesc unul din cei mai buni jucători a echipei CENUŞA PARC?
Roman CENUŞĂ: Nu cred că pot spune că sunt cel mai bun fotbalist din istoria clubului. Cred ca poţi numi jucătorii aşa numai la sfîrşitul carierei, cînd te uiţi înapoi şi vezi cat mult succes au avut. Mulţi oameni spun asta mult prea devreme, după opinia mea. Mă cred doar un fotbalist important pentru echipă. Eu doar vreau să joc bine, şi să-mi văd de treabă. Sper ca într-o zi să realizez ceva important pentru club şi sa spun ca fac parte din istoria acestui club, dar nu este acesta momentul.

Cine a avut cea mai mare influenta asupra vietii tale profesionale si personale?
Roman CENUŞĂ: Sunt mulţi oameni. În viaţa mea personală, evident, mama si tatăl meu m-au crescut decent şi prietenii şi familia m-au ajutat sa rămîn cu picioarele pe pămînt. E uşor sa te lasi dus de val cand pleci din sat la oraş la învăţătură, întîlneşti alţi oameni, alte locuri, te ispitesc mai multe lucruri, distracţii etc. Dar am mulţi oameni normali în jurul meu. Am lucrat cu coechipieri foarte buni în timpul carierei mele, ca şi acum de fapt avem un colectiv foarte bun, deci am fost norocos să am parte de oameni de elita în jurul meu.

Cît de mult înseamnă pentru tine să cîştigi trofee, sau cel puţin Campionatul Raional pentru început?
Roman CENUŞĂ: Oooo... Ar insemna totul. E frustrant ca nu avem încă un trofeu important. E greu, dar sper ca anul 2010 sa fie anul în care să dăm tot ce putem. E important pentru noi sa încercăm sa cîştigăm. O să continui sa lupt pentru cîştigarea mai multor trofee cu acest club. Sper să adaug în vitrina clubului trofeului Campionatului Raional şi Cupa pentru că ar însemna mult pentru cariera mea.

Ce ar insemna sa primesti trofeul in calitate de capitan?
Roman CENUŞĂ: Ar însemna enorm dacă ar putea sa fac asta în următorii ani. Nu ştiu pentru cat timp o sa mai fiu căpitan, probabil inca 2 sau 3 ani. Daca nu in poziţia aceasta, atunci sper măcar să se întîmple ca jucător al lui CENUŞA PARC.